Un studiu publicat zilele acestea în revista științifică Science arată că moștenirea genetică ar putea explica în jur de jumătate din diferențele de durată de viață dintre oameni – o pondere mult mai mare decât estimările de până acum.
Ce spune noua cercetare
O echipă de cercetători de la Institutul Weizmann de Știință din Israel a refăcut calculele pe baza unor date clasice despre gemeni din Suedia și Danemarca, folosite de decenii pentru a înțelege cât de mult contează genele în longevitate.
Rezultatul: genetica ar explica aproximativ 50% din variația duratei de viață între indivizi, adică aproape dublu față de estimările mai vechi, care indicau valori de circa 20–25%. Restul ar ține de stil de viață, factori de mediu și mult hazard – de la alimentație și mișcare, până la boli sau accidente imprevizibile.
Unde au greșit studiile anterioare
Autorii subliniază că o problemă majoră a cercetărilor mai vechi a fost faptul că nu s-a ținut cont suficient de așa-numita „mortalitate extrinsecă” – decese provocate de factori exteriori organismului:
- violență sau accidente;
- boli infecțioase grave;
- alte evenimente care nu au legătură directă cu starea internă a corpului.
În multe baze de date istorice cu gemeni era trecută doar vârsta la moarte, nu și cauza decesului. Astfel, un geamăn care murea la 90 de ani din cauze naturale apărea în aceleași statistici cu fratele său decedat la 30 de ani din cauza unei epidemii, deși diferența nu avea neapărat legătură cu genele.
Folosind modele matematice care corectează aceste efecte, echipa condusă de doctorandul Ben Shenhar a arătat că ponderea reală a geneticii a fost, de fapt, subestimată.
De ce contează secolul în care au trăit gemenii
O altă cheie a noii analize este perioada istorică: mulți dintre gemenii incluși în studiile clasice au trăit în secolul al XIX-lea, înainte de antibiotice și de medicina modernă.
- atunci, decesele provocate de infecții erau de aproximativ zece ori mai frecvente decât azi;
- odată cu scăderea acestor cauze „externe”, influența eredității devine mai vizibilă.
Cercetătorii au verificat concluziile și pe date suedeze mai recente, care includ atât gemeni crescuți împreună, cât și gemeni crescuți separat. Aceste informații permit separarea mai clară a rolului mediului de cel al genelor: gemenii identici împărtășesc practic întregul bagaj genetic, dar, dacă sunt crescuți în familii diferite, ajung să aibă medii distincte.
Analiza arată că, pe măsură ce scad decesele din cauze externe, componenta genetică a longevității iese mai clar la suprafață.
Ce înseamnă aceste rezultate pentru cercetarea îmbătrânirii
Concluziile studiului ar putea schimba modul în care este privită cercetarea asupra îmbătrânirii, inclusiv în centre universitare precum Cluj-Napoca, unde există grupuri active în genetică, biologie moleculară și medicină.
Ideea că ereditatea contează relativ puțin pentru câți ani trăim a dus, în trecut, la:
- mai puțin interes pentru identificarea genelor implicate în longevitate;
- prioritizarea factorilor de mediu în explicarea diferențelor de durată de viață.
Noua analiză sugerează însă că:
- semnalul genetic este puternic, dar a fost „acoperit” de zgomotul produs de decesele cauzate de factori externi;
- merită investite mai multe resurse în descoperirea variantelor genetice care protejează de boli la vârste înaintate.
Pentru comunitatea medicală și de cercetare din Cluj, aceste rezultate deschid perspective pentru:
- studii de asociere genetică pe populația din România;
- proiecte interdisciplinare între medici, biostatisticieni și geneticieni;
- dezvoltarea de strategii personalizate de prevenție, bazate pe profilul genetic.
Gene „bune” și gene „rele”, dar și sute de nuanțe
Studiul reamintește că genele pot acționa în ambele direcții:
- anumite defecte genetice cresc riscul de boală și scurtează viața;
- alte variante par să ofere protecție, în special la persoane care ajung la 90–100 de ani fără boli cronice importante.
Cercetătorii estimează că nu vorbim despre una sau câteva gene „ale longevității”, ci probabil despre sute sau chiar mii de variante genetice care, împreună, modelează riscul de boală și ritmul de îmbătrânire.
Ce rămâne valabil pentru fiecare dintre noi, inclusiv la Cluj
Chiar dacă noul studiu acordă un rol mai mare geneticii, mesajul pentru viața de zi cu zi rămâne echilibrat:
- nu putem schimba genele cu care ne naștem;
- putem însă influența partea cealaltă a ecuației: alimentația, mișcarea, somnul, fumatul, alcoolul, controlul medical periodic.
Pentru clujeni, unde speranța de viață este, în general, peste media națională, combinația dintre un sistem medical universitar, un stil de viață mai activ și accesul la informații de sănătate poate amplifica sau, dimpotrivă, poate contracara predispozițiile genetice.
Concluzia cercetătorilor: genele cântăresc mai mult decât credeam în câți ani trăim, dar modul în care ne trăim viața, aici și acum, în Cluj sau oriunde altundeva, continuă să conteze decisiv pentru calitatea acelor ani.