România a intrat în 2026 cu măsuri de austeritate care riscă să împingă multe familii cu copii și venituri mici și mai adânc în sărăcie, atrage atenția sociologul clujean Cristina Raț, de la Universitatea „Babeș-Bolyai”. O analiză recentă arată că deciziile luate la nivel național în 2025 pot compromite ținta oficială de reducere a sărăciei până în 2027 și pot avea efecte de durată asupra sănătății, educației și economiei.
Ținta de reducere a sărăciei, tot mai greu de atins
România și-a asumat, prin Strategia națională de incluziune socială și reducere a sărăciei 2022–2027, o scădere semnificativă a ponderii persoanelor aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială: de la aproximativ 23,4% în 2020 la circa 16,4% în 2027. (cluj24.ro)
Până în 2024, evoluția părea încurajatoare. Rata sărăciei relative coborâse treptat spre 19%, ceea ce arăta că direcția era bună. Potrivit analizei realizate de Cristina Raț pentru Fundația Friedrich Ebert, pachetul de austeritate adoptat în 2025 și măsurile anunțate pentru 2026 riscă însă să inverseze acest trend și să facă obiectivul pentru 2027 greu de atins. (cluj24.ro)
Ce înseamnă, concret, sărăcia pentru o familie cu doi copii
Studiul pornește de la un exemplu ușor de recunoscut și pentru familiile din Cluj: doi părinți și doi copii de vârstă școlară. Este un tipar frecvent în statisticile oficiale, dar și în realitatea cartierelor clujene – de la Mănăștur și Mărăști la Florești și Baciu.
Analiza folosește pragul standard al sărăciei relative, calculat la 60% din venitul median pe membru de gospodărie. Pentru o familie cu doi adulți și doi copii, acest prag a fost estimat la aproximativ 4.070 de lei pe lună. În paralel, „coșul minim pentru un trai decent” – adică suma necesară lunar pentru cheltuieli de bază (locuire, hrană, educație, sănătate, transport etc.) – este calculat la circa 11.370 de lei pentru aceeași structură de familie. (cluj24.ro)
Diferența dintre aceste două repere arată de fapt distanța între „a nu mai fi considerat statistic sărac” și a putea trăi efectiv decent într-un oraș scump cum este Clujul.
Venituri departe de coșul minim pentru un trai decent
Sociologul a testat mai multe scenarii de venit pentru această familie:
- Ambii părinți cu salariu minim, plus alocațiile copiilor și ajutoarele pentru energie: venitul total ajunge la aproximativ jumătate din valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent (în jur de 11.370 lei). (cluj24.ro)
- Un singur părinte cu salariu minim, celălalt fără venituri: bugetul lunar acoperă aproximativ 36% din coșul minim.
- Familii care trăiesc doar din venit minim de incluziune (fostul venit minim garantat): venitul se oprește la aproximativ o cincime din suma necesară unui trai decent. (cluj24.ro)
Raportat la pragul oficial al sărăciei monetare, o familie beneficiară de venit minim de incluziune ajunge undeva sub jumătate din acest prag (aproximativ 44%). În practică, unele gospodării pot apărea ca „ieșite” statistic din sărăcie, dar rămân foarte departe de nivelul cheltuielilor reale. (cluj24.ro)
În scenariul unui singur salariu minim, orice cheltuială neașteptată – de la o factură mărită la gaze, la o intervenție medicală sau o reparație importantă – poate împinge rapid familia sub pragul de sărăcie. Pentru Cluj, unde costurile locuinței și ale vieții de zi cu zi sunt printre cele mai mari din țară, vulnerabilitatea este și mai mare.
Cum erodează austeritatea veniturile mici
Analiza pune în centru două seturi de măsuri:
- „Ordonanța trenuleț” din 2025
- Legea nr. 141/2025, adoptată ulterior în Guvernul condus de Ilie Bolojan (cluj24.ro)
Ele au în comun înghețarea unor repere esențiale pentru veniturile mici:
- salariul minim pe economie;
- indicatorul social de referință (ISR), folosit la calculul mai multor prestații;
- indexările prevăzute anterior în legislația socială.
ISR a fost actualizat ultima dată în martie 2024, la 660 de lei. Înghețarea lui trage în jos o listă întreagă de drepturi: indemnizația de șomaj, prestațiile pentru persoanele cu dizabilități, suma minimă pentru indemnizația de creștere a copilului și alte ajutoare sociale. (cluj24.ro)
În paralel, au fost oprite creșterile planificate pentru alocațiile de stat ale copiilor și pentru venitul minim de incluziune. În condițiile unei inflații încă ridicate și ale creșterii costurilor cu locuința și utilitățile, micile îmbunătățiri din anii trecuți sunt practic „topite” de scumpiri.
Copiii, printre cei mai afectați
Studiul Cristinei Raț insistă pe efectele de durată ale acestor decizii pentru copii. Când venitul familiei nu acoperă nevoile de bază, apar consecințe directe:
- alimentație insuficientă sau de calitate slabă;
- dificultăți de concentrare la școală;
- rezultate școlare mai slabe decât potențialul real al copilului;
- risc crescut de probleme de sănătate pe termen lung. (cluj24.ro)
Pentru un oraș universitar ca Clujul, unde diferențele între copiii din familii cu venituri bune și cei din medii vulnerabile se văd clar în accesul la meditații, tehnologie, activități extracurriculare, lipsa resurselor de acasă poate adânci și mai mult decalajele.
România are deja una dintre cele mai puternice legături din Europa între nivelul de educație al părinților și performanța școlară a copiilor. În aceste condiții, spune analiza, măsurile punctuale din educație nu pot compensa precaritatea veniturilor și lipsa stabilității de acasă. (cluj24.ro)
Munca în plus și timpul „furat” din familie
Când banii nu ajung, multe familii caută soluții în afara celor opt ore clasice de muncă:
- un al doilea job;
- ore suplimentare;
- activități informale sau la negru. (cluj24.ro)
Aceste strategii aduc ceva bani în plus, dar reduc drastic timpul petrecut cu copiii. Modelul ideal „opt ore de lucru – opt ore pentru familie – opt ore de odihnă” devine, pentru multe gospodării cu venituri mici, imposibil.
La Cluj, acest tipar e ușor de recunoscut: părinți care lucrează în comerț, curierat, construcții sau servicii, cu program prelungit, lăsând copiii în grijă la bunici sau singuri acasă. Studiul arată că acest timp „tăiat” din relația părinte–copil se vede mai târziu în dificultăți școlare și în probleme de adaptare.
Sănătatea: cea mai dură tăiere
În evaluarea sociologului clujean, cel mai grav capitol din pachetul de austeritate ține de accesul la sistemul public de sănătate. Modificările legislative au schimbat regulile pentru persoanele coasigurate și pentru categoriile care până acum beneficiau de asigurare fără să plătească direct contribuția la sănătate. (cluj24.ro)
În România – și inclusiv în județul Cluj – modelul de familie extinsă rămâne puternic. Statutul de coasigurat acoperea până acum mai ales:
- soți/soții fără contract de muncă;
- persoane care lucrează neoficial în agricultură sau în gospodărie;
- femei trecute de 50 de ani care muncesc, dar nu figurează ca angajate și nu au pensie. (cluj24.ro)
Scoaterea acestor persoane din categoria coasiguraților și condiționarea accesului la serviciile medicale de plata contribuției riscă să lase fără protecție exact grupurile cu cele mai mari probleme de sănătate. Practic, pentru șomeri, familii din mediul rural și gospodării care depindeau de acest statut, se subțiază drastic „plasa de siguranță” medicală.
Cât câștigă statul și ce alternativă există
Analiza Cristinei Raț a încercat să verifice și argumentul oficial al „echității” și al nevoii de venituri suplimentare la bugetul de sănătate.
Calculul arată următoarele:
- prin introducerea unei contribuții de 10% la sănătate pentru categorii vulnerabile precum șomerii indemnizați, beneficiarii de venit minim de incluziune și părinții aflați în concediu de creștere a copilului, statul ar putea strânge aproximativ 762 de milioane de lei pe an;
- dacă, în schimb, s-ar reintroduce o contribuție modestă a angajatorilor la CASS, de 0,7% din fondul total de salarii, s-ar putea aduna în jur de 5,1 miliarde de lei anual, adică de câteva ori mai mult. (cluj24.ro)
Concluzia autoarei este că povara financiară a fost deplasată spre cei mai vulnerabili, deși există variante de colectare mai eficientă a banilor dinspre zona angajatorilor.
Ce înseamnă asta „azi, în Cluj”
Pentru Cluj-Napoca și comunele din jur, combinația dintre:
- salarii mici în multe sectoare (servicii, retail, curierat, HORECA),
- costuri foarte ridicate cu locuința și utilitățile,
- înghețarea prestațiilor sociale și a salariului minim,
face ca situația descrisă în studiu să fie și mai apăsătoare decât media națională.
Familiile cu copii care trăiesc din salariul minim sau din ajutoare sociale:
- sunt tot mai departe de un trai considerat „normal” în oraș;
- riscă să taie din cheltuieli esențiale – mâncare, medicamente, rechizite – pentru a-și plăti chiria și facturile;
- au un acces tot mai fragil la sănătate și educație de calitate.
Analiza sociologului de la UBB Cluj transmite un semnal clar pentru decidenții de la București și pentru autoritățile locale: austeritatea nu este doar o chestiune de cifre bugetare, ci o politică ce se vede în farfuriile copiilor, în rezultatele lor la școală și, în final, în economia locală.
Concluzie
Studiul arată că, în forma actuală, pachetul de austeritate adoptat în 2025:
- reduce șansele României de a-și atinge ținta de diminuare a sărăciei până în 2027;
- lovește disproporționat familiile cu copii și venituri mici;
- afectează mai ales femeile și persoanele din mediul rural, dependente de statutul de coasigurat;
- are potențialul de a produce efecte negative de durată asupra sănătății și educației.
Pentru clujeni, aceste concluzii nu sunt doar un exercițiu teoretic, ci o oglindă a tensiunilor tot mai vizibile în oraș: muncă multă, bani puțini și un sentiment tot mai puternic că, în ciuda creșterii economice și a dezvoltării urbane, multe familii rămân în urmă.